Turism cu rulote la crame în România

Turism cu rulote la crame în România

Turism la crame. Enoturism. Turism viticol/vitivinicol. Trei denumiri pentru a descrie un tip de turism savuros, astăzi de nișă, dar care pe viitor ar putea deveni trend. În afara granițelor țării noastre turismul la crame și turismul axat pe gastronomie, crește an de an iar iubitorii de gust descoperă mereu țări și destinații noi pentru a le descoperi din punct de vedere gastronomic.

Așa numitele „food tours” sau „wine tours” cunoscute în afară se întâmplă de ceva vreme și în România, pasionații de vin vizitând cramele ale căror management au văzut deja oportunitatea față de turism și care și-au deschis porțile pentru vizitatori.

Chiar dacă România este încă la început în ceea ce privește turismul viticol, pași importanți au fost făcuți deja pe de o parte de câteva crame (numărul lor este în creștere de la un an la altul), cât și de alți investitori care au ales să deschidă diferite afaceri în zonele viticole: restaurante, unități de cazare, activități leisure.

Și pentru că avem o țară frumoasă, cu multe locuri remote și mai puțin știute la care se poate ajunge relativ ușor, dar unde nu există încă infractructură de cazare, în ultima vreme am observat mișcări tot mai intense al unui alt tip de turism: cel cu rulota/autorulota/campervan.

Punând la un loc cele două tipuri de turism, cel cu rulota și cel la cramele din România ar ieși un produs turistic foarte fain de care s-ar putea bucura fiecare călător, român sau străin. Ideea nu îmi aparține, ci am auzit-o în cuvinte rostite acum ceva vreme de la Cătălin Păduraru, CEO VINARIUM International Wine Contest.

Cătălin este cunoscut în lumea vinului datorită mai multor proiecte pe care le-a avut de-a lungul timpului, în ultimii ani numele său legându-se de singurul concurs internațional de vin ce se desfășoară pe teritoriul României și la care participă o mulțime de crame din diferite țări an de an.

Până să povestim despre VINARIUM International Wine Contest care anul acesta are loc în perioada 23-26 mai, care a ajuns la ediția cu numarul XXI și despre care promit să revin cu un articol viitor, l-am rugat pe Cătălin să îmi spună mai multe despre acest turism cu rulota la crame iar discuția noastră s-a transformat într-u adevărat interviu pe care te invit să îl citești în cele ce urmează.

Carmina Nițescu: Bună Cătălin, mulțumesc că ți-ai făcut timp pentru această discuție acum, când mai sunt mai puțin de 2 săptămâni până la VINARIUM!

Cătălin Păduraru: Mulțumiri pentru faptul că ai dat atenție acestui subiect și sper că prin această discuție să reușim să facem mult bine comunității iubitorilor de vin, producătorilor, dar și celor care nu s-au apropiat deocamdată de sectorul vitivinicol și de produsul numit vin.

Carmina: Ediția cu numărul XXI a VINARIUM International Wine Contest se apropie cu pași repezi, aceasta având loc între 23 și 26 mai 2024. Știu că atât tu cât și VINARIUM sunteți promotorii vinului, dar și al turismului viticol iar astăzi îți propun să stăm de vorbă despre turismul la crame în România. Din punctul tău de vedere, cum ar putea fi văzută România [atât în afară, cât și în interiorul granițelor sale] ca o destinație potrivită pentru turism viticol?

Cătălin: Acum 15-20 ani, 10 ani chiar, glumeam despre inițiativa “Drumul Vinului”, pentru că spuneam atunci că în primul rând trebuie să avem drum.

Acum lucrurile s-au mai mișcat în sensul acesta și începem să avem căi de acces rutier destul de bun. Chiar și transportul aerian nu stă deloc rău în momentul de față, astăzi putând ajunge în câteva puncte importante pornind de la București, asta presupunând că poți fi chiar și un turist străin care aterizează aici prima dată și apoi îți faci un itinerariu. Totodată, astăzi se poate ateriza venind din aeroporturi internaționale și la Timișoara, Cluj, Iași, Sibiu, însă Timișoara și Iași sunt în zone viticole. Există posibilitatea de a te deplasa dacă îți dorești lucrul asta.

România este o destinație pentru turism, este o țară cu prețuri încă echilibrate, o țară foare sigură, o țară foarte frumoasă și puțin descoperită. Toate acestea sunt ingrediente necesare (nu neapărat și suficiente) pentru a dezvolta turismul. Iar enoturismul, în ordinea importanței în plan mondial și european a vitiviniculturii românești ne plasează cumva între primele destinații posibile. Da, turismul la crame poate fi dezvoltat destul de bine și poate fi un factor de branduire pentru întreaga Românie, pentru brandul de țară.

Carmina: Ce avem deja construit și funcțional în România în ceea ce privește turismul viticol și unde ar mai trebui investit? Cine sunt cei care e mai potrivit să investească: cramele, deschizând business nou de turism și înțelegând ambele părți, sau mai degrabă cramelor ar trebui să li se alăture alți jucători din piață de turism care nu au legătură cu activitatea unei crame ci au experiență în turism?

Cătălin: Evident, nu pare să fie chiar jobul celor care au investit în crame, ei având suficient de multe lucruri de făcut în meseria lor, în segmentul de muncă pe care l-au ales. Cu mici excepții, unii nu au cum să se gândească nici din punct de vedere financiar, nici din punct de vedere al structurii, al organigramei pe care o au la dispoziție cu oameni care oricum îndeplinesc mai multe joburi în vie, în cramă și poate și în vânzări în același timp.

Pe de altă parte da, există variante de turism cu bicicletele, cu rulotele, cu cortul, care e un turism destul de ușor de făcut în care totuși cei care au crame s-ar putea implica puțin mai mult. Tu numești asta nișă, eu spun că orice nișă poate să devină trend dacă este marketat bine, dacă se află pe un fundament sănătos. Faptul că la noi viticultura nu e doar într-o anumită parte a țării ci practic, cu excepția lanțului muntos, este absolut pe toată suprafața țării, din NE până în SV, din SE până in NV, este un factor foarte important pentru o dezvoltare care să fie mai mult decât nișă.

Carmina: Într-o discuție anterioară mi-ai povestit despre ideea unei „Autostrăzi a Podgoriilor” în România. Știm cu toții despre construcția autostrăzii A7 care face legătura între Ploiești și Siret trecând prin multe podgorii din regiunea Munteniei și a Moldovei, însă nu m-am gândit până acum la a suprapune ideea noii autostrăzi cu turismul viticol. Spune-mi te rog cum vezi tu oportunitatea aceasta de a transforma această autostradă într-o rută turistică. Cum vezi implemenatrea unei rute turistice de-a lungul acestei Autostrăzi a Podgoriilor?

Cătălin: A7, autostrada care străbate Dealu Mare, Vrancea și mai departe întreagă Moldova până spre nord practic trece prin cele mai mari bazine vitivinicole și cele mai bogate. A schimba o cale de acces într-o ruta turistică este dintr-o dată o modificare care aduce în sine plus valoare.

E suficientă și doar afirmația: când ea capătă formă în sensul în care poți convinge o serie întreagă de producători că este cea mai mică investiție pe care trebuie să o facă pentru a avea turiști în cramă, lucrurile se schimbă.

A face un racord electric, a aduce apă, a crea zone specializate pentru deșeuri, a pune la dispoziție toalete, dușuri, sunt lucruri pe care un podgorean le poate face destul de ușor pentru că e obișnuit să lucreze cu tot felul de utilități, are nevoie de ele și le crează. Astăzi dacă vrei să amenajezi un loc într-o zonă frumoasă din vie unde nu există curent electric și nici apă, o poți face apelând la energia solară de exemplu care te poate ajuta să duci diferite utilități acolo unde ai nevoie.

Așadar A7 dintr-o dată denumită “Autostrada podgoriilor” ar atrage atenția și pe plan internațional, în primul rând printre vecinii noștrii care sunt turiști cu vocație cum ar fi polonezii, în curând să sperăm că și ucrainienii vor putea reveni la normal, ungurii, și bineînțeles cehii, slovacii. Însă principalul beneficiar al acestei autostrăzi a podgoriilor este turistul român. Mai mult de atât, dacă luăm în calcul turismul făcut cu autorulote autostrada aceasta capătă și mai mult sens.

Turismul cu rulote înseamnă să ai acces la un profil foarte bun de client: cine a investit zeci de mii de euro într- o rulotă sau cine închiriază cu 150-200 euro/zi o rulotă face lucrul ăsta dintr-o pornire clară de a practica un turism special, unul care să îl pună în fața unor peisaje deosebite, să iasă de pe marile fluxuri de turism; este vorba de un turist care s-a autoeducat, dorește intimitate, este un client extraordinar de bun pentru crame.

În acest moment în zonele viticole infrastructura hotelieră nu este foarte dezvoltată iar oamenii pleacă la sfârșitul zilei dintr-o cramă cu regretul de a nu putea rămâne acolo pentru a continua seara. Spun asta din experiență sutelor de întâmplări pe care le-am parcurs cu diferiți oameni. După vizita la cramă aceștia se îndreaptă spre un loc de cazare unde practic începe o nouă petrecere unde se capitalizează toată simpatia, starea de bine, iar în mod normal ar trebui ca acest lucru să se întâmple lângă cramă, în podgoria resprectivă, poate chiar în locuri frumos amenajate lângă cramă, locuri cu potential de a deveni instagramabile și promovate astfel în social media pentru a atrage și alți oameni. Dau un exemplu: reclama cu Acolo în Vama Veche sau ușa din Vama Veche. Nu înseamnă că oamenii investesc emoțional în reclama aia, ci pur și simplu că sunt lucruri simple care funcționează.

Din punct de vedere al statului, acesta ar putea să semnalizeze foarte bine ieșirile de la A7 către zonele de campare, să pună la dispoziție mai multe informații, să aibă niște facilități în plus pentru acest tip de autovehicule.

Carmina: În acest moment avem extrem de puține unități de cazare construite în regiuni viticole. Sunt destule proiecte în plan în acest sens însă totul durează, de la investiție, la autorizații, la construcție. O varianta mai ușor de implementat a turismului la crame este turismul cu rulotă/autorulota. Din punctul tău de vedere, cum ar trebui să se pregătească cramele pentru a primi turiști veniți cu rulota la ei ?

Cătălin: În acest moment există niște inițiative legislative pentru a simplifică amenajarea locurilor pentru rulote, sper să iasă și chestia asta și nu văd de ce nu ar avea succes o astfel de înțiativă. Și de ce nu ar rămâne una cu un specific foarte putenic pentru România, cum e în Croația insulară mersul cu velierul și catamaranul? De ce nu ar fi și în România această modă cu camperele/cu rulotele?

Carmina: Am văzut că anul acesta la VINARIUM îi aveți parteneri pe cei care organizează Campervan Fest. Spune-mi te rog despre ce este vorba. Bănuiesc că are legătură cu turismul cu rulota la cramă, în acest mod VINARIUM promovând ideea acestui tip de turism de nișă, lucru care este de lăudat!

Cătălin: Cu Campervan Fest avem un parteneriat de camaraderie, nu are componentă comercială, pur și simplu încercăm să fim sinergici, să atragem atenția fiecare în zona lui de influență. Ei pot aduce instantaneu în dreptul unei crame câteva zeci de rulote, ceea ce e foarte important. Au și puterea de a produce curent electric pentru un număr mare de rulote, deci cumva sunt autonomi prin celule fotovoltaice portabile. Au experiență acumulată în timp și eu vreau să mă inspir de la ei, nu să reinventez roata și apa caldă. Pe de altă parte noi le putem furniza multe informații care să facă activitatea lor foarte atractivă pentru entuziaștii care gravitează în jurul acesei idei.

Despre asta este vorba în prima fază. Vom comunica această asociere de idei și de imagine pentru că una din misiunile noastre din acest an cu VINARIUM este să ne cuplăm la programul Ploiești Capitala Tineretului din România pentru a putea încuraja tinerii să înțeleagă ce potențial există în zonă, să încercăm să inhibăm dorința lor de a emigra înainte de a știi cât de multe lucruri se pot face în România.

Carmina: In afara României turismul viticol și cel axat pe gastronomie sunt destul de des intalnite. Ce șansă crezi că ar avea România la a fi cunoscută în lume pentru această nișă de turism: vinuri și gastronomie?

Cătălin: Gastronomia nu ar trebui să fie o nișă, sunt mișcări suficient de coerente și închegate pentru promovarea tradițiilor gastronomice, a valorilor actuale ale gastronomiei în HORECA. Nu stăm deocamdată extaordinar de bine dar părerea mea este că resursele nu au fost exploatate suficient și puse foarte bine în lumină. Cu câteva lucruri bine făcute deja cred că putem atinge orice vizitator: la noi se mănâncă bine, vinurile pot însoți orice tip de meniu.

Cel puțin în ideea mea de a merge pe autostrada podgoriilor și a te opri în diferite zone ce nu au fost expuse toxicității turismului de masă, deci e o ecologizare fără voie dar bună din punct de vedere cultural. Experiențele ar putea fi fantastice; de aici ar trebui să pornim și să avem grijă să nu deteriorăm această resursă neatinsă încă. Ea trebuie protejată și regulile trebuiesc făcute de la început.

De asta spun că pentru A7 – Autostrada Podoriilor este un moment foarte bun. Ea nu este gata, este în lucru, avem un orizont de așteptare până va fi gata (aproximativ 2 ani) timp în care am putea comunica și către public, dar și în care am putea face o serie de reguli interne care să protejeze toate aceste spații care vor fi strabatute de autostradă pentru a nu cădea pradă turismului prost făcut care de obicei strivește elementul local.

Carmina: Cătălin, îți mulțumesc pentru timp, informații și pentru că vii mereu cu idei inovatoare de care poate beneficia nu numai industria viticolă, ci și cea a turismului și întreagă Românie. Mă bucur că se mai gândește cineva la turismul viticol din România și, uite, apar și idei noi de servicii: turismul cu rulotă la crame alăturat Autostrăzii Podgoriilor sună tare bine! Să ne auzim cu bine! Pe data viitoare!

Cătălin: Mulțumesc și eu. Pe data viitoare!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

six − five =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.