M-am prins că îmi place cu adevărat să vorbesc despre vin acum ceva timp când am început să primesc de la prieteni și diverse cunoștințe întrebări legate de vin. Spre surprinderea mea, majoritatea erau lămuriți după discuția cu mine. Eu însă eram cea care rămânea nelămurită gândindu-mă dacă oare am întrebat tot ce trebuie cât să fiu sigură că am recomandat corect. Perfecționismul ăsta al meu…greu scap de el. Dar măcar am învățat să îl recunosc și să nu insist atunci când apare.
O întâmplare a fost când un coleg de la un curs, Ștefan, m-a sunat să mă întrebe ce vin să ia pentru un cadou. Pentru a “plăti” faptul că nu și-a făcut tema la “Școala de Scris” a lui Daniel Zărnescu mai exact (curs pe care l-am absolvit și eu și pe care îl recomand cu drag tuturor celor care vor să învețe să scrie creativ).
Așa că dacă tot am simțit de la celălalt capăt al firului imaginar al telefonului că vrea într-adevăr să ia un vin potrivit, mi-am luat rolul de consultant pe care îl cunosc atât de bine din zona mea de confort – turismul, în care lucrez cu drag și spor de 15 ani – și am început să pun întrebări. Ce vin îi place lui Daniel, ai vorbit cu el despre asta? Ce vin îți place ție și de ce? Să fie alb, rose, roșu? Sec, demisec, demidulce sau dulce? Mai mult de atât, m-am trezit gesticulând cu o mână ce părea a fi insuficientă la câte aveam de spus, însă trebuia să țin telefonul cu ceva.
După vreo 15-20 minute în care am dezbătut despre ordinea corectă de a bea vin, despre ce înseamnă sec, demisec, demidulce, despre de ce te poate durea capul dacă nu respecți o ordine, despre locurile din care ar putea achiziționa vin – online, magazine de cramă, wine shop-uri, supermarketuri și așa mai departe, am ajuns la concluzia că un vin roșu sec ar fi potrivit. Iar un soi românesc ușor de găsit în mai toate tipurile de magazine este Fetească Neagră.
Nu știu ce vin a ales până la urmă colegul Ștefan, însă eu în aceeași zi mă gândeam îndelung la degustarea de vin pe care urma să o țin la același modul al cursului “Scoala de Scris” care avea loc în vreo săptămână și ceva.
Știam că urmează să țin o degustare de vin în fața unor oameni curioși care, în majoritatea lor, nu băuseră vin în stilul acesta (degustare oficială) niciodată. Am oscilat între soiurile cunoscute de toți (mă bazam că cel puțin fiecare dintre participanți – majoritatea persoane trecute de 30 de ani – a auzit măcar o dată de Sauvignon Blanc, Merlot, Cabernet Sauvignon și Fetească Neagră), știam că lui Daniel, organizatorului cursului, îi plăceau vinurile roșii seci – discutasem cu el despre asta acum ceva vreme când am fost curioasă să aflu ce anume îi place la un vin roșu.
Și cum aveam “mână liberă” în a alege vinurile pentru sâmbăta aceea, am zis să iau 2 vinuri care “să placă tuturor”. Mi-a fost foarte greu să îmi imaginez ce înseamnă acest “să placă tuturor” însă, iarnă fiind (chiar în acel weekend a nins pentru prima și aproape ultima dată în acest început de an), am zis să merg pe vinuri roșii și am ales un Merlot din gama Serafim de la Licorna Winehouse și un soi autohton – Fetească Neagră din gama Individo de la Château Vartely.
Pregătind degustarea mi-a trecut prin minte să fac un mic experiment și anume acela de a duce 2 vinuri Fetească Neagră de la 2 crame diferite însă cum nu am găsit Fetească Neagră de la Serafim – Licorna Winehouse (ah! ce ar fi dat să găsesc varianta 2015 a acestui vin însă nu am găsit nici din alt an), am luat Merlot. Și bine am făcut pentru că cu această ocazie toți colegii mei de la curs au putut încerca 2 soiuri de vinuri diferite.
Și uite așa a decurs una din cele mai interesante degustări de vinuri pe care le-am ținut până acum. Organizarea nu a fost deloc “oficială” și nici “perfectă” așa cum îmi doresc eu de fiecare dată ci a fost simplă. La finalul zilei de curs, care, apropos, a fost una din cele mai intense zile de curs avute în toate cele 4 module de până atunci, am luat cu toții o pauză de 10 minute în care am aranjat tot ce aveam nevoie pentru degustare: vinurile care fuseseră ținute la temperatură controlată, paharele de degustare, grisinele, termometrul de vin.
Am primit o mulțime de întrebări diferite pe parcursul degustării, lucru care m-a bucurat și m-a aduc și mai aproape de oameni și de vin. Cel mai important însă a fost că toată lumea s-a bucurat de moment, am avut parte de multe zâmbete și bună dispoziție și am plecat de acolo cu senzația că vinul apropie oamenii, îi ține la povești și îi face să descopere lucruri la care nu se mai gândiseră până atunci.
Așadar, după degustarea aceasta a urmat încă una, cu o altă grupă de colegi ai aceluiași curs. Dată la care am păstrat Merlot-ul de la Licorna și am adus alături de el un Beaujolais Nouveau ediția 2019, numai bun de savurat la final de februarie 2020. Dar despre asta voi povesti la o dată viitoare!
Leave a Reply