Cum a mai rămas o lună până se împlinesc 7 ani de când a început drumul meu în lumea vinului și cum pe 27 august este Ziua Națională a Republicii Moldova, simt eu că este timpul să povestesc despre cramele din Republica Moldova și despre cum am descoperit aici oameni calzi, ospitalieri, care te fac curios să încerci vinurile și mâncarea lor, dar și să descoperi frumusețea locurilor.
Cei care mă cunosc sau au participat la cel puțin o degustare de vin organizată de mine știu deja că pasiunea mea pentru vin a început în Republica Moldova cu ocazia unei călătorii la „Ziua Vinului” în 2015. Au fost 7 zile, 7 crame, câte o cramă pe zi. Am descoperit atunci ce înseamnă o degustare de vin, ce înseamnă să încerci vinuri din mai multe tipuri de struguri și să analizezi aromele și gusturile, și, cel mai important, am observat pasiunea oamenilor care făceau vinul – atât enologul, creatorul vinului, cât și întreaga echipă. Totul pornea din vie și se simțea în poveștile rostite câtă pasiune și muncă depun acei oameni pentru a aduce un produs bun în piață. Iar pasiunea lor se vedea, de fapt, în strălucirea de pe chipul lor când prezentau produsul realizat de ei: vinul.
Mi se întâmplă uneori să stau pe gânduri și să realizez cât de importantă a fost călătoria asta. Am plecat din curiozitate și din dorința de a cunoaște o țară nouă (asemănătoare cu România din multe puncte de vedere) și de a povesti și altora despre opțiunile de călătorie de aici și m-am întors cu gândul la o pasiune nouă. Nu știam pe vremea aceea că e chiar pasiune (în primă fază a fost doar o curiozitate), însă ceea ce a urmat (participarea la diferite degustări în România, cursuri de vin, vizitarea unor crame din România și peste tot pe unde am mers în alte țări) a fost neașteptat de frumos. Mulțumesc Svetlana Matvievici pentru invitația de atunci în Republica Moldova! Uite ce parcurs frumos a luat călătoria aceasta! A deschis drumuri noi.
Revenind la Republica Moldova ca și destinație de enoturism (sau „turism viticol”), nu am putut să nu observ atunci că aproape fiecare cramă vizitată era pregătită foarte bine pentru a primi vizitatori: aveau sală de degustare, restaurant/o zonă de servire a mesei, unele aveau chiar și câte o unitate de cazare mai mică sau mai mare și, cel mai important, aveau oameni dedicați pentru a face tuturi în vie/în cramă și a povesti vizitatorilor cum se produce vinul, ce soiuri cultivă, ce vinuri produc ei și așa mai departe. Uneori povestea aceasta despre cramă era rostită de vinificator, alteori de proprietarul cramei (acolo unde crama era mică) sau de o persoană din conducerea cramei, însă mai peste tot aveau cel puțin un ghid de turism – adică o persoană dedicată vizitatorilor, nu neapărat o persoană care să aibă și un rol în producția vinului, ci un om care, indiferent de ce alte taskuri ar mai avea, era disponibil pentru tururi și știa să povestească despre istoria cramei, producția de vin și vinurile din portofoliul curent. Cum am lucrat în industria de turism încă din 2006, nu am putut să nu observ că oamenii aceștia chiar făceau turism și se străduiau să ofere experiențe cât mai plăcute celor ce le treceau pragul.
Cum din 2015 până în prezent am fost de mai multe ori în Republica Moldova, în acest articol mi-am propus să vorbesc despre câteva din cramele pe care le-am vizitat și mi-au rămas în suflet atât din punct de vedere al vinurilor cât și pentru experiența de călătorie în sine.
Prima cramă la care m-am oprit în acea primă călătorie a fost Château Vartely situată în orașul Orhei. Îmi place să spun că aici a fost „momentul zero” pentru mine în lumea vinului. A fost fascinant pentru mine să vizitez crama și să ascult atât istoria ei cât și detalii despre realizara vinului. Chiar dacă în acel moment îmi era greu să înțeleg detalii despre vinificație, mi-am notat cam tot ce am reținut. Sala baricurilor a fost preferată mea, iar când am văzut sălile de degustare am înțeles ce înseamnă „biblioteca de vin”.
Crama deține și o unitate de cazare, camerele fiind distribuite în 3 clădiri aflate în cadrul complexului turistic, precum și un restaurant, așa că dacă ai drum pe aici, recomand să încerci o experiență complexă de cazare, cină și degustare de vinuri. Plus că la puțin peste 20 de km se află Orheiul Vechi și satul Butuceni, două obiective turistice importante, ambele recunoscute pentru frumusețea lor.
M-am întors de mai multe ori de-a lungul anilor la Château Vartely, inclusiv pentru lansarea unui vin – Taraboste roșu 2015 – cât și împreună cu prieteni dragi când am solicitat o degustare exclusiv cu vinuri din gama Taraboste, precum și cu al lor unic Chardonnay 2013 dulce (Botrytis) ce are o poveste tare interesantă. Am scris despre experiența aceea de degustare pe blogul de călătorii (vezi aici), proiectul Winesday nefiind lansat la acea vreme.
Și pentru că la Château Vartely a început pasiunea mea pentru vin, mă bucur să găsesc vinurile cramei și în România. Le-am inclus de-a lungul timpului în mai multe degustări publice și private pe care le-am organizat și mă bucur că cei de la Produse Moldovenești (importatorul acestor vinuri în România) mă țin mereu la curent cu vinurile nou lansate. Gamele principale de vinuri sunt: Château Vartely, Individo, Totem (este gama nou lansată în 2022), Taraboste și Taraboste Tribut.
Castel Mimi este o altă cramă ce mi-a rămas în suflet încă de la prima vizită. Și la ei am ajuns în toamna 2015 când încă mai aveau de lucru la restaurarea castelului, însă am revenit apoi în 2018 și 2019 și m-am convins că ceea ce estimasem la vederea castelului în 2015 este adevărat. Astăzi Castel Mimi nu este numai o cramă, ci o destinație în sine. Castelul din 1893 este atracția principală, însă acestuia i-au fost construite (de-a lungul timpului) clădiri adiacente, crama este una modernă acum, iar restaurantul este unul dintre cele mai apreciate din Republica Moldova. Crama deține și o unitate de cazare (7 căsuțe), o piscină și organizează, pe lângă degustările de vin, tot felul de evenimente frumoase. Unele legate de vin, altele nu – amintesc aici Ziua Vinului, dar și Târgul de Crăciun ce are loc în curtea castelului. Când ajungi în Republica Moldova merită să le faci o vizită, mai ales că aici poți încerca toate vinurile din gamele lor. Găsim vinuri de la Castel Mimi și în România, însă niciodată nu am găsit gama completă.
Republica Moldova este recunoscută și pentru cramele subterane. Am fost la toate cele 3 și fiecare este diferită și frumoasă în felul ei. Dacă cea mai cunoscută este Cricova, cea mai întinsă este Mileștii Mici și cea mai puțin cunoscută și autentică mi s-a părut crama Brănești (aflată și ea în apropiere de Orheiul Vechi).
Numită și “Orașul Subteran” – Crama Cricova este una din cele mai cunoscute crame moldovenești. Povestea complexului aflat la 60 m sub pământ începe în 1952, Cricova fiind prima companie din țară care a produs spumatul după “metoda tradițională” – adică cea cu cea de-a două fermentare în sticlă (așa cum se face și faimoasa șampanie în regiunea Champagne din Franța).
Cricova deține 120 km de galerii subternane din câte utilizează astăzi 80 km, numai o parte din aceștia fiind deschiși pentru turul Orașului Subteran. La Cricova găsim o impresionantă colecție de vinuri internaționale pe lângă vinurile pe care le produce, iar partea interesantă este că această colecție include chiar și vinuri ce sunt în proprietatea unor persoane publice, acestea putând fi văzute odihnindu-se în tihnă în zone special amenajate.
Când ajungi la Cricova trebuie să știi că lucrurile sunt foarte organizate: tururile pleacă la anumite ore, în cramă se intră numai cu trenulețul pe roți, iar opțiunile de tur și degustare sunt multiple.
Mileștii Mici este o altă cramă subterană cunoscută a Moldovei. Poate mai puțin cunoscută decât Cricova, această cramă a primit titlul World Guinness Record în 2005 pentru cea mai mare colecție de vinuri din lume: 1,5 milioane de sticle (la care se adaugă sticle noi anual). Totodată, Mileștii Mici este și cea mai întinsă cramă subterană din Republica Moldova (și pentru acest lucru are un titlu World Guinness Record), aceasta având 200 km de galerii din care sunt folosiți în jur de 55 km.
Partea interesantă la vizitarea acestei crame este că intri în subteran cu mașina proprie (atât timp cât are cel mult 2,7 m înălțime), însoțit de ghidul lor. Cel puțin așa era în 2019 la ultima mea vizită aici.
Mult mai puțin cunoscută, crama Pivnițele Brănești este cea de-a treia ca mărime dintre cramele subterane ale Republicii Moldova. Are numai 80-100 km de galerii subterane și încă își primește vizitatorii în beciurile acoperite de mucegai (la propriu!). Dintre toate cramele subterane vizitate aceasta mi s-a părut cea mai autentică. Nu este la fel de turistică, însă tocmai acest aspect mi-a plăcut tare mult. A fost total diferită experiență la ei față de celelalte crame.
Crama se află în apropiere de Orheiul Vechi și include și restaurantul Epoca de Piatră: un restaurant realizat în galeriile săpate în calcar. Odată intrat în restaurant te simți ca în… Familia Flintstone. Sau cel puțin acesta a fost gândul meu la prima vizită. Pereții sunt decorați cu picturi rupestre, în mijlocul restaurantului au două focuri de tabără imense și foarte frumos realizate.
În România nu găsim vinurile cramei Brănești și am fost surprinsă să aflu că nu prea nu se găsit nici în Republica Moldova, aceestea fiind realizate prin principal pentru export. De la cramă însă, se pot achiziționa vinurile.
Situată chiar la ieșirea din orașul Chișinău, Asconi este o altă cramă foarte cunoscută. În Republica Moldova este cunoscută atât pentru vinuri cât și pentru restaurantul cu produse tradiționale moldovenești, iar de ceva vreme știu că au deschis și o unitate de cazare ce arată că un sat tradițional cu mai multe căsuțe cu acoperiș de paie.
Acestea sunt numai câteva din cramele Republicii Moldova pe care le-am vizitat și pe care îți recomand să le vizitezi și tu. Pentru mine experiența a fost foarte diferită de la o cramă la alta și chiar și la aceeași cramă văzută la interval de timp diferit. Vinuri noi apar în fiecare an, așa că acesta este cel mai bun motiv să vizitezi aceste crame chiar de mai multe ori.
Leave a Reply