Am fost și sunt cu gândul la călătorii mereu, iar cum pe 25 martie Grecia își aniversează ziua națională, anul acesta mi-am propus să sărbătoresc cu un vin grecesc și cu ceva de mâncare inspirat de însorita țară.
Iubesc Grecia și de câțiva ani încoace mi-am făcut o „tradiție”: ajung pe aceste meleaguri măcar o dată pe an. Nu m-am plictisit niciodată, mai ales că îmi place să descopăr locuri noi mereu – iar la capitolul descoperiri noi intră și vinul și mâncarea grecească.
La ultima mea vizită în insula Thassos în toamna anului trecut am descoperit câteva vinuri grecești tare faine și am luat câteva cu mine acasă pentru a le savura în momente speciale. Și cum unul din momentele acestea tocmai a sosit, am deschis o sticlă de Geometria Agiorgitiko 2017 de la crama Lafazanis.
Rădăcinile cramei La Fazanis au apărut în 1946 când Vasilis Lafazanis a început să lucreze cu vin în zona Piraeus. În 1960 au fost puse bazele cramei ce astăzi este situată în Nemea și îi poartă numele. Tradiția a fost dusă deja mai departe de 3 generații.
Trebuie să recunosc, mi-ar plăcea să ajung să vizitez această cramă mai ales după ce i-am descoperit o pare din vinuri, însă până atunci mă voi întoarce la notele de degustare promise mai sus.
Soiul de struguri Agiorgitiko este un soi originar din Argolida și Korinthia în partea de est a regiunii Peloponez din Grecia și și-a luat numele de la Sf. Gheorghe. În traducere înseamnă, de fapt, „strugurele Sf. Gheorghe”. În prezent este cel mai plantat soi de struguri din Grecia – este plantat chiar mai mult decât Xinomavro. (Sursă: cartea „Wine Grapes”, ediția 5-2012, autori: Jancis Robinson, Julia Harding, Jose Vouillamoz).
Am răcit sticla astfel încât vinul să aibă în jur de 16 grade Celsius când l-am pus în pahar, apoi am început degustarea.
Geometria Agiorgitiko (recola 2017) este un vin sec cu 12,5% alcool, un vin pe care l-am simțit la fel de intens acum așa cum îmi aminteam că l-am simțit și la prima degustare, anul trecut, pe malul mării, într-o zi de vară.
Odată deschisă sticla am admirat pentru început culoarea: roșu purpuriu.
Primul miros pe care l-am simțit a fost de fructe roșii coapte. Am învârtit de 2 ori vinul în pahar pentru a-l aera, apoi am gustat. În gust și-au făcut apariția vișinele foarte coapte (aproape dulcege), murele, ceva prune și condimente – piper. Vinul are un corp mediu+, alcoolul nu prea ridicat și bine integrat, iar taninii destul de moi. Este un vin ușor de băut (chiar și într-o zi mai călduroasă cum fusese în ziua în care am descoperit acest vin în Grecia), iar pe măsură ce s-a încălzit puțin în pahar condimentele s-au simțit și mai bine în postgust (postgustul mi se pare lung, are peste 10 secunde).
Și pentru că tot este Ziua Greciei, m-am gândit să adaug lângă vin ceva de mâncare. Așa că, pe lângă nelipsitele măsline (știu că sunt multe țări producătoare de măsline însă toate drumurile mele prin Grecia au fost însoțite de măslini de-a dreapta și de-a stânga drumului așa că, cumva, asociez măslinele cu Grecia) am încropit o rețetă personală inspirată din mai multe rețete grecești la care „baza” o reprezintă brânza.
Am folosit o brânză mai tare (ce putea fi pusă și pe grătar, însă nu am folosit-o în acest fel) pe care am tăiat-o în două bucăți mari (fiecare bucată are în jur de 100 g) și am pus-o pe fundul unui vas de ceramică. Am adăugat deasupra oregano (brânza avea în ea și busuioc), măsline verzi, ardei gras, câteva roșii uscate dar și proaspete și puțin sos de roșii. În fotografia de mai jos poți vedea cum a arătat mâncarea înainte de a o pune la cuptor pentru vreo 25 minute.

După ce am fotografiat mâncarea, i-am adăugat mai mult suc de roșii (ca să aibă în ce să fiarbă) și am pus-o la cuptor pentru vreo 20-25 minute.
Ce a ieșit la final, găsești în fotografia de mai jos.

Nu am încercat neapărat să asortez vinul cu mâncarea, însă consider că aromele mâncării au completat tare bine vinul.
Update-uri despre acest vin găsești și pe Vivino.
Leave a Reply