Înainte de a intra în lumea vinului am lucrat ani la rândul în industria de turism, industrie care mi-a rămas în suflet și în cadrul căreia continui cu proiecte punctuale și astăzi.
Am făcut cunoștință cu turismul viticol (enoturism) în 2015 când întâmplarea a făcut să particip la o călătorie de informare și promovare a unei destinații: Republica Moldova.
Cum în Republica Moldova cel mai dezvoltat tip de turism este cel viticol am avut ocazia ca în cele 7 zile petrecute acolo să descopăr 7 crame, să le savurez vinurile, dar și să văd că aveau puse la punct toate detaliile pentru a primi turiști: de la unități de cazare construite în curtea cramelor(vile, pensiuni), la restaurante ce serveau mâncare în asociere cu vin (dar serveau și mâncare separat de vin, restaurantul fiind deschis și pentru cei ce ajungeau acolo în afara ideii de turism viticol), la ghizi specializați ce făceau tururi în vie și în cramă cu turiștii. Am povestit mai multe despre această călătorie [și cele ce au urmat în Republica Moldova] în acest articol, așa că astăzi nu mă voi repeta.
Turismul viticol în lume
Astăzi însă, vreau să îți spun ce am descoperit legat de acest tip de turism și în alte țări și să ridic o întrebare: am putea avea turism viticol și în România?
Venind din industia de turism, făcând cunoștință cu vinul și descoperind ceea ce avea să se transforme în pasiune pentru vin, apoi meserie, am căutat să descopăr și alte țări producătoare de vin care oferă atenție importantă turismului. Turismul are nenumărate nișe, dintre care cea a turismului viticol este mai puțin dezvoltată la noi în țară.
Ca orice turism de nișă, durează până să ai o piață formată, să ai cerere pentru tururi tematice, însă un început există întotdeauna.
Un tip de turism de nișă destul de dezvoltat și în România este turismul pentru fotografie (turele foto). Spun asta din prisma organizatorului de ture foto în Delta Dunării, eu organizând 12 ediții de tabere tematice Delta Explorer din 2017 până astăzi. Iubitorii de fotografie de wildlife (în special de păsări) au venit an de an alături de mine și de Călin să le arătăm frumusețea naturală, flora și fauna Deltei Dunării. Turismul de nișă este strict legat de pasiunile oamenilor, în cadrul turelor foto (de exemplu), întâlnindu-ne mai mulți iubitori de fotografie și fotografi profesioniști pentru a face ceea ce ne place cel mai mult: fotografii. E minunat să mergi într-un astfel de tur în care să cunoști oameni cu aceleași pasiuni ca și tine. E total diferit față de o vacanță la munte sau la mare, de exemplu.
Așa cum turele foto sunt dedicate iubitorilor de fotografie, tururile și excursiile la crame sunt dedicate iubitorilor ce vin ce vor să cunoască atât cramele, oamenii din crame, să se plimbe prin vie, să viziteze crama și să vadă efectiv cum se produce vinul și, bineînțeles, la final să savureze vinul cramelor vizitate. Vizita la cramă nu este despre băut ci despre povești, oameni dedicați, tehnici de vinificație și de maturare și abia apoi despre vin. Dacă ești iubitor de vin sigur înțelegi despre ce este vorba.
Revenind la descoperirea nișei turismului viticol, în 2015 în România nu prea auzeai de așa ceva. Așa că am admirat activitatea celor din Republica Moldova, iar când am căutat să văd la nivel internațional ce țări producătoare de vin au bine dezvoltat turismul viticol mi-am dat seama că nu înțeleg cum de am descoperit această nișă abia acum. Europa cu țări precum Franța, Italia, Spania, Portugalia, toate foarte cunoscute în industria vinului, avea deja nenumărate tururi disponibile și chiar și agenții de turism dedicate acestui tip de turism de nișă.
Am descoperit apoi că și peste ocean turismul viticol era extrem de bine cunoscut și accesat de iubitorii de vin din întreaga lume.
Dau numai câteva exemple și resurse:
- Călătorii food & wine în Spania
- Enoturism în Rioja
- Wine tourism Portugal
- Taste Vacations
- Wine Tour NorthEast Bulgaria
După cum vezi (dacă ai intrat pe linkurile de mai sus), aceste tururi la crame organizate în diferite țări au și altceva în comun: mâncarea din fiecare zonă în parte (precum și alte tipuri de băuturi dacă țara respectivă are alte băuturi specifice în afară/în loc de vin). Mâncarea și vinul merg tare bine împreună, iar când vorbim despre cunoașterea unei țări, ei bine, mâncarea este elementul comun fiecăreia. Dacă iubești călătoriile și ai dorit vreodată să experimentezi cât mai mult dintr-o destinație cu siguranță ai inclus mâncarea în curiozitățile pe care le-ai avut. Dacă îți place și vinul, pe lângă mâncare, vei căuta într-o destinație să ai parte de ambele. Și, dacă există și călătorii dedicate food & wine organizate, oare ai vrea să participi?
Dacă mă întrebi pe bine, aș spune cu mâna pe inima că DA!
Ori de câte ori călătoresc într-o destinație caut să îi găsesc specificul iar asta se găsește întotdeauna în mâncarea și băutura locului (fie ea vin sau altceva). Am călătorit deja în câteva destinații viticole (Republica Moldova, Grecia și România), dar și în țări în care am avut ocazia să descopăr o bere locală (la Stiegl, în Austria), să descopăr plantații de cafea (Indonezia) și, bineînțeles, să descopăr și mâncarea locală (de departe, Thailanda rămâne preferata mea pentru diversitate; că nu au vinuri e altă poveste). Și abia aștept să descopăr și alte destinații atât din punct de vedere al mâncărurilor locale, cât și al vinului (iar dacă se întâmplă să nu fie destinații viticole, sigur găsesc alte băuturi locale pe care să le încerc).
Turismul viticol în România
Am enumerat mai sus și România printre zonele viticole pe care le-am vizitat pentru că din 2020 încoace am văzut o schimbare în acest domeniu și la cramele din România. Din vara 2020 mai multe crame și-au deschis porțile, unele dintre ele pentru prima dată. Un bun exemplu este podgoria Dealu Mare aflată între Ploiești și Buzău, aici fiind o zonă foarte concentrată cu crame într-un areal relativ mic.
Cumva, pandemia ne-a ajutat să descoperim turismul viticol și în România și, chiar dacă pot spune că acest tip de turism de nișă este încă la început la noi, consider că are mari șanse să crească atât timp cât va există cerere de vizite la crame (cu tur de cramă, degustare însoțită de mâncare, transport și cazare) iar cramele sper eu să se implice mai mult în zona această de turism.
Avem câteva crame care fac turism în zone viticole în România, au început să apară din ce în ce mai multe unități de cazare însoțite de restaurante în împrejurimi, lipsește însă cu desăvârșire transportul de la o cramă la alta iar când spun asta mă gândesc la regiuni în care găsim crame la câțiva km unele de altele (ex. Dealu Mare), nu regiuni în care mergi zeci de km că să ajungi de la o cramă la alta (ex. Transilvania), deși clar și acolo este nevoie. Atunci când călătorești în cuplu sau strângi gașca cu 5-6 prieteni vrei ca toată lumea să se bucure de experiență, nu unul dintre voi să nu bea pentru că e șofer, nu?
Turismul e alt business față de cel de a face vin. Da, se completează unul pe altul, însă fiecare trebuie făcut de oameni specializați.
Un exemplu de care m-am lovit când am încercat să organizez un tur de weekend la crame în Dealu Mare la final de septembrie/început de octombrie a fost acesta:
- mai mult jumătate din cramele cu care am discutat mi-au spus că e sezon de cules și că ele nu au timp să primească turiști [în toate țările viticole cu turism viticol dezvoltat chiar ești încurajat să vii la crame în sezonul de cules pentru a vedea partea cea mai interesantă și chiar a participa la cules dacă vrei, fiecare cramă având ghizi/oameni care să se ocupe de turiști și care nu au nicio treabă cu culesul viei sau procesul de vinificație],
- unele mi-au spus că ele nu lucrează duminica [o cramă avea chiar și restaurant și unitate de cazare și cu toate acestea, „ei NU lucrează duminica!”, în sensul că nici restaurantul nu e deschis nici pentru masă, nici pentru degustări de vin; mă întreb eu în acest caz aparte cum vor ei să facă turism dacă dintr-un weekend de 2 zile ei au una din zile închis],
- altele au spus nu îmi pot spune din timp dacă pot primi turiști ci doar cu vreo 2-3 zile înainte să vadă ei cum stau lucrurile având in vedere ca va fi sezon de cules (având în vedere că încercam să organizez acest tur în primăvară pentru niște prieteni care nu locuiesc în România și care ar fi trebuit să își planifice vacanța din timp și să își rezerve biletele de avion măcar, a fost imposibil să duc la bun sfârșit această propunere de tur).
- vreo 2 crame mi-au spus că sigur, putem face rezervare pentru oricare din acele zile pentru că au disponibilitate (însă numai cu 2 crame nu am putut organiza un tur de 2 zile, intenția era de vizitarea a câte 2 crame/zi)
Știu că munca fiecăruia contează și că, atât timp cât nu ai cereri de vizitare a cramei prea des, cel mai probabil nu merită să angajezi un om pentru a se ocupă de turism. Însă, privind în perspectivă, dacă nu ai mindset-ul de a dezvolta și această ramură – turism la crame – nu vei face performanță (și nici bani) din asta, ba chiar vizitatorii ocazionali ți se vor părea o corvoadă iar ei, de fapt, vor avea o experiență mai puțin plăcută dacă nimeresc la o astfel de cramă. Și e păcat, pentru că vizitarea unei crame este în primul rând despre experiența trăită de client aici!
Acum că am rostit ce aveam pe suflet, mă întorc către cei care au avut și au deschidere pentru turism.
Da, a face turism este altă mâncare de pește, durează până să poți dezvolta ceva integrat și ai nevoie și de bugete serioase pentru asta. Dacă ești reprezentant al unei crame și citești asta te rog să ai în vedere așa: crama e punctul de pornire, turismul e o oportunitate pe care o poți dezvolta. Dacă ai cum, gândește un business de cazare/restaurant sau colaborează cu cei din zonă care au aceste servicii (am niște exemple de bune practici mai jos). Cu toții veți ieși mai câștigați! Personal cred mult în colaborare și nu în concurență, însă știu că în România acest lucru e mai rar. Hai să îl facem posibil din ce în ce mai des, ce spui?
Avem, bineînțeles, și exemple bune de turism viticol în România. În acest sens am scris acum puțin timp un articol cu „Idei de călătorie la crame: Dealu Mare” în care am menționat toate acele locuri pe care le știu și le-am vizitat, deci vorbesc din experiență proprie. Găsești în articol atât crame ce pot fi vizitate, precum și unități de cazare și restaurante și chiar și un muzeu al cramelor. Intenționez să pregătesc astfel de articole cu idei de călătorie și în alte regiuni ale României și le voi publica pe parcurs, pe măsură ce descopăr mai multe crame, unități de cazare de pe lângă crame și restaurante din zone viticole. Articolele vor fi completate în timp cu locuri noi, pe măsură ce le descopăr.
Și pentru că mai sunt o mulțime de alte crame în România care se străduiesc să facă turism, menționez aici 2 din afară regiunii Dealu Mare: crama Liliac și Villa Vinea, ambele din Transilvania.
Dacă la Liliac am fost în vara lui 2020 și m-am cazat în singura cameră pe care o au în vie, la Liliac Lodge Batoș (am povestit despre această vizită aici), știu că au în pregătire o unitate de cazare mai încăpătoare. Ce voiam să spun însă despre Liliac și despre colaborarea cu cei din zona este faptul că sejurul meu de 1 noapte cazare cu mic dejun inclus și degustare de vin însoțită de cină a fost realizat cu ajutorul unui colaborator din împrejurimi care a pregătit mâncarea și a adus-o fix la ora stabilită și a așezat-o frumos în farfurii. Atunci când nu poți oferi toate serviciile solicitate de un client e tare bine să ai parteneri pe care te poți baza în zonă.
Al doilea exemplu vine de la crama Villa Vinea aflată la 25 km de Târgu Mureș. I-am vizitat în 2020, însă începând cu anul 2023 aceștia au dezvoltat câteva pachete turistice inedite ce includ 1 noapte de cazare cu mic dejun, degustare de vin [mai multe variante disponibile] și transfer la/de la hotel. Pentru că ei nu au vreo unitate de cazare pe proprietatea lor și nici nu sunt alte unități de cazare vizavi de ei, au pus la punct pachete de turistice cu câteva unități de cazare din regiune, precum: Hotel Privo, Castel Haller, Butoiul Sasului, Valea Verde Retreat. Asta înseamnă că se bazează pe colaborarea cu unitățile de cazare ce se află cam la 20-30 km depărtare și asigura turiștilor și transfer de la cazare la cramă și retur. Asta înseamnă să faci turism cu ajutorul celorlalți dacă tu nu ai cum să acoperi toate serviciile. Din nou este vorba de colaborare despre care scriam mai sus că e benefică.
Acestea sunt numai câteva exemple cu care m-am întâlnit eu însă sunt convinsă că mai avem astfel de bune practici în România și, pe măsură ce le descopăr, le voi prezenta aici.
Astăzi, când scriu acest articol, este 12 noiembrie, Ziua Internațională a Turismului Viticol și mi-ar plăcea că pe viitor să sărbătorim această zi cu câte o călătorie la crame. Ce zici, vii cu mine? Dacă ai vreun gând sau întrebare despre subiectul acesta lasă un comentariu mai jos sau scrie-mi pe email carmina@winesday.ro
Leave a Reply